Meseria mea

Am un chef nebun să vă scriu despre ce fac în viața de zi cu zi ca și meserie. E ceva ce îmi face mare plăcere și pentru care sunt apreciată.

Dar să începem cu începutul…..

Aveam 14 ani. Terminasem clasa a opta iar bunicul (om înțelept – Dumnezeu să îl odihnească) m-a tras deoparte și mi-a zis:

„Fata mea, te dau la o școală profesională ca să înveți o meserie. Meseria e brățară de aur”.

Și asa am fost înscrisă la școala de Arte și Meserii „Spiru Haret -UCECOM” din București. Am urmat trei ani în care am învățat cât de cât meseria. În mintea mea de atunci nu mi s-a părut foarte importantă dar în timp a început să îmi placă. Am lucrat prin diverse ateliere de croitorie dar nu mi-am găsit locul….până am ajuns unde lucrez acum. Și o fac de trei ani. Da, lucrez în mașina de cusut și fac lenjerii de pat și produse pentru bebeluși (gen poncho, săculeți de dormit, barbițe și capișoane). Și credeți-mă că nu câștig mult, dar satisfacția e uriașă.

Suntem apreciate pentru munca noastră de oameni și mai ales de șefă.

Iubesc ceea ce fac și consider ca mi-am găsit locul printre oameni frumoși!

Și mi-am găsit liniștea alături de colegele mele minunate.

Am scris acest mic articol pentru simplul fapt ca am simțit să o fac.

5 gânduri despre „Meseria mea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s